Azi e ziua mea. Da, ma cheama (si) Elena. Acum nu stati sa visati cum suna de fapt toata polologhia aia care cica ar fi numele meu intreg. Adica, mnoh, de la nume pana la prenume, pot sa va asigur ca suna lame, boring si luuuuung, frate, al dracului de lung...
Aseara, sertarul de sus al noptierei mele infecte dintr-un camin dubios situat la marginea capitalei asteia maro, mi-a demonstrat ca e magic! A procurat destula placere pentru mine si inca doi oameni... Si o energie de nedescris... o euforie care n-o sa dispara prea curand... dar azi mi s-a taiat filmul:|... de ce? pentru ca ma trezesc in patucul meu suit de camin si-mi ridic mutra dezordonata, sa vad ce dracu explica vanzoleala aia la ora 9. Deschid un ochi, asa, si vad doua persoane, aparent neidentificabile, venind la mine cu o farfurie, pe care se afla o prajitura si o lumanare. Wtf????! Ideea e ca lumanarea era din aia pastila... ceea ce m-a uimit si mai tare! Am avut vreo cateva secunde in care am crezut ca am descoperit inca un efect advers... Dar halucinatia insista (din seria, "Stapane, fraierul insista!")!!! Mai mult, una dintre ele a venit si mi-a soptit ceva la ureche din care n-am inteles decat " bla, bla, la, bla...numele tau, bla." Huh???! Dupa care amandoua amandoua m-au pupacit... Uhm, ok?!
Cam asa m-am simtit eu...
La vreo 10 minute, eu inca mai tineam farfuria cu lumanarea aprinsa si cu prajitura si nu intelegeam ce dracu' se intampla. Ele m-au privit entuziasmate si mi-au spus sa-mi pun o dorinta. Ala a fost momentul in care am intrat in panica. Mi-am privit mainile, era clar, tineam in ele o farfurie alba, crapata, cu doua floricele roz pe margine, pe care se itea o prajitura, tiramisu gen, si o lumanarica suit aprinsa. "Hai, pune-ti dorinta!" Ce, ma?!
M-am uitat in dreapta mea, in pat, si am dat cu ochii de o alta entitate indezirabila. Si atunci mi-am zis : " God, just make them all disappear, please, God!!" Am inchis ochii si am suflat in lumanarea aia nenorocita. I-am deschis si lumea era tot pe acolo. Ce-i drept, fiintele luminoase care mi-au adus lumanarea au plecat ulterior. Acum mi-am revenit din soc, si mi-am dat seama ca obiectul neidentificat de la mine din pat nu are de gand sa plece. Oare faptul ca sforaie de zguduie peretii e un semn ca se simte bine cu mine? Sta pe la mine de vreo 5 zile. Ieri am aflat ca-l cheama Andu. Si isi indreapta parul mai des decat o fac eu, ceea ce-i grav... Imi place Andu. Cand m-a cunoscut, a vrut sa-si manifeste admiratia fata de mine. Asa ca, avand in vedere ca ne aflam in bucatarie, a deschis frigiderul si a scos o sticla pe care scria bors. Si mi-a turnat-o-n cap. Dupa care si-a petrecut restul serii de sambata cerandu-mi iertare. Si asa a trait el fericit 5 zile la mine-n camin...
La 5 minute, incepe telefonul sa sune. In urmatoarele cateva secunde, aud vocea mamei mele care se pitigaia la modul penibil si absolut strident, dar sincer: " Multi ani traiasca, multi ani traiasca, la multi aaaani!! Cine sa traiasca, cine sa traiasca....". Si mi-a tipat/cantat toata chestia aia jenibila in telefon, dupa care se intreba de ce dracu' n-am nicio reactie. Dupa care o colega de-a ei de la serviciu ii smulge probabil telefonul din mana si-mi spune ca e Ionela si ca a auzit multe despre mine si mi-a facut niste urari de-alea atat de gay, incat m-am prabusit pe holul caminului...
Acum, ma indrept vertiginos catre evenimentul care mi-ar putea salva ziua. Sa-mi recuperez o suma de bani, astfel incat sa ma duc undeva sa ma fac muci, sa pot dracului sa uit cum a inceput ziua asta... Important este ca mai am ceva energie de aseara. E ok. E din ce in ce mai bine...
