luni, august 22, 2011

Yes, I'm back for good

Vorbeam aseara cu cineva si imi zicea ca, oricat de ok ar fi o perioada anume in compania cuiva, tot simte nevoia de momente de singuratate. Si i-am dat dreptate. I-am dat in sensul ca si eu sunt la fel. Pana la urma, ceva e un adevar pentru mine daca il traiesc si eu. Oricum, senzatia ramane ciudata. Dar placuta. Sa fie din cauza ca sunt unele lucruri din noi care ar vrea sa se manifeste, dar pe care le cenzuram total in prezenta celorlalti? Poate. Verdicte am incetat sa mai dau. Imi place sa ma joc, sa problematizez. Sa iau in deradere ce altii iau in serios. Si invers. De ce nu? Aaa… si daca stau bine si ma gandesc, poate ca nici nu conteaza asa mult de ce se intampla sa vrem sa fugim in noi, ci ca se intampla. Asa cum ploua. Pentru ca oamenii s-au impacat cu ploaia si inainte sa si-o explice ca fenomen meteorologic. Au convietuit cu ea. S-au ajutat de ea. De ce nu ar putea fi la fel si cu fenomenele interne? Te simti bine cand fugi de restul? Io zic ca e bine sa fugi, sportul face bine.

marți, iunie 07, 2011

The Egg

You were on your way home when you died.
It was a car accident. Nothing particularly remarkable, but fatal nonetheless. You left behind a wife and two children. It was a painless death. The EMTs tried their best to save you, but to no avail. Your body was so utterly shattered you were better off, trust me.
And that’s when you met me.
“What… what happened?” You asked. “Where am I?”
“You died,” I said, matter-of-factly. No point in mincing words.
“There was a… a truck and it was skidding…”
“Yup,” I said.
“I… I died?”
“Yup. But don’t feel bad about it. Everyone dies,” I said.
You looked around. There was nothingness. Just you and me. “What is this place?” You asked. “Is this the afterlife?”
“More or less,” I said.
“Are you god?” You asked.
“Yup,” I replied. “I’m God.”
“My kids… my wife,” you said.
“What about them?”
“Will they be all right?”
“That’s what I like to see,” I said. “You just died and your main concern is for your family. That’s good stuff right there.”
You looked at me with fascination. To you, I didn’t look like God. I just looked like some man. Or possibly a woman. Some vague authority figure, maybe. More of a grammar school teacher than the almighty.
“Don’t worry,” I said. “They’ll be fine. Your kids will remember you as perfect in every way. They didn’t have time to grow contempt for you. Your wife will cry on the outside, but will be secretly relieved. To be fair, your marriage was falling apart. If it’s any consolation, she’ll feel very guilty for feeling relieved.”
“Oh,” you said. “So what happens now? Do I go to heaven or hell or something?”
“Neither,” I said. “You’ll be reincarnated.”
“Ah,” you said. “So the Hindus were right,”
“All religions are right in their own way,” I said. “Walk with me.”
You followed along as we strode through the void. “Where are we going?”
“Nowhere in particular,” I said. “It’s just nice to walk while we talk.”
“So what’s the point, then?” You asked. “When I get reborn, I’ll just be a blank slate, right? A baby. So all my experiences and everything I did in this life won’t matter.”
“Not so!” I said. “You have within you all the knowledge and experiences of all your past lives. You just don’t remember them right now.”
I stopped walking and took you by the shoulders. “Your soul is more magnificent, beautiful, and gigantic than you can possibly imagine. A human mind can only contain a tiny fraction of what you are. It’s like sticking your finger in a glass of water to see if it’s hot or cold. You put a tiny part of yourself into the vessel, and when you bring it back out, you’ve gained all the experiences it had.
“You’ve been in a human for the last 48 years, so you haven’t stretched out yet and felt the rest of your immense consciousness. If we hung out here for long enough, you’d start remembering everything. But there’s no point to doing that between each life.”
“How many times have I been reincarnated, then?”
“Oh lots. Lots and lots. An in to lots of different lives.” I said. “This time around, you’ll be a Chinese peasant girl in 540 AD.”
“Wait, what?” You stammered. “You’re sending me back in time?”
“Well, I guess technically. Time, as you know it, only exists in your universe. Things are different where I come from.”
“Where you come from?” You said.
“Oh sure,” I explained “I come from somewhere. Somewhere else. And there are others like me. I know you’ll want to know what it’s like there, but honestly you wouldn’t understand.”
“Oh,” you said, a little let down. “But wait. If I get reincarnated to other places in time, I could have interacted with myself at some point.”
“Sure. Happens all the time. And with both lives only aware of their own lifespan you don’t even know it’s happening.”
“So what’s the point of it all?”
“Seriously?” I asked. “Seriously? You’re asking me for the meaning of life? Isn’t that a little stereotypical?”
“Well it’s a reasonable question,” you persisted.
I looked you in the eye. “The meaning of life, the reason I made this whole universe, is for you to mature.”
“You mean mankind? You want us to mature?”
“No, just you. I made this whole universe for you. With each new life you grow and mature and become a larger and greater intellect.”
“Just me? What about everyone else?”
“There is no one else,” I said. “In this universe, there’s just you and me.”
You stared blankly at me. “But all the people on earth…”
“All you. Different incarnations of you.”
“Wait. I’m everyone!?”
“Now you’re getting it,” I said, with a congratulatory slap on the back.
“I’m every human being who ever lived?”
“Or who will ever live, yes.”
“I’m Abraham Lincoln?”
“And you’re John Wilkes Booth, too,” I added.
“I’m Hitler?” You said, appalled.
“And you’re the millions he killed.”
“I’m Jesus?”
“And you’re everyone who followed him.”
You fell silent.
“Every time you victimized someone,” I said, “you were victimizing yourself. Every act of kindness you’ve done, you’ve done to yourself. Every happy and sad moment ever experienced by any human was, or will be, experienced by you.”
You thought for a long time.
“Why?” You asked me. “Why do all this?”
“Because someday, you will become like me. Because that’s what you are. You’re one of my kind. You’re my child.”
“Whoa,” you said, incredulous. “You mean I’m a god?”
“No. Not yet. You’re a fetus. You’re still growing. Once you’ve lived every human life throughout all time, you will have grown enough to be born.”
“So the whole universe,” you said, “it’s just…”
“An egg.” I answered. “Now it’s time for you to move on to your next life.”
And I sent you on your way.

Source: Andi Weir, http://www.galactanet.com/oneoff/theegg_mod.html

sâmbătă, iunie 04, 2011

Google-IZME

Sunt afara
Sunt rock, sunt o trupa din San Francisco
Sunt in jurul oricarei insule, aproape zilnic
Sunt un delfin rar care interactioneaza de bunavoie cu oamenii, dar numai in mediul sau natural din ocean
Ma situez undeva intre 1982 si 1983
Sunt pe pagina
Nu sunt in poza
Sunt in inchisoare
Sunt confuza si nu pot sa inteleg un asemenea barbarism
Sunt un demon si m-am intors
Sunt un baietel trist cu nevoie de afectiune
Nu sunt un nume, ci doar o combinatie de nume si prenume ale personajelor principale din poveste
Am patru ani
Sunt o experienta de joc incredibila, umbrita doar de imbalance-ul oribil al eroului
Ma gasesti online oricand, incepand din acest moment
Sunt o frumusete rara
Sunt un suflet
Sunt un iepuras
Sunt o alegere naturala pentru un fighting game
Sunt un baietoi
Sunt singurul carnivor nascut in salbaticie care s-a apropiat de cercetatOri
Sunt dusmanul fetelor PowerPuff
Sunt o piatra
Sunt propriul meu copil
Sunt o emisiune excelenta
Am dreptate
Sunt programator si manager de site
Sunt viitorul vostru
Sunt considerata suspectul principal
Imi creez propria statuie
Sunt capabila sa cred ca alti barbati sunt atragatori
Sunt pe cale sa evadez
Sunt un manual cu instructiuni
Nu sunt singura
Sunt un baietel mulatru, in varsta de doi ani
Il insel pe Pacey cu Joe Cusack
Sunt diferita
Sunt o oaza de pace
Sunt in dreapta ta
Sunt sora ta
Nu sunt sotia mea
Sunt cea mai potrivita pentru acest gen de munca
Sunt pe cale sa zbor inapoi in Kuala Lumpur

vineri, iunie 03, 2011

sâmbătă, mai 28, 2011

Ne e cumva frica sa vorbim despre protestele din Spania?




Valul de proteste din Spania se intinde in toata Europa. Totul a pornit acum doua saptamani, cand spaniolii au inceput sa-si ceara drepturile pe care se presupune ca democratia le asigura.
Initiativele miscarii M-15 si ale platformei Democracia Real Ya au reusit sa adune mii de tineri care-si cer adevarata democratie.
Rata somajului de peste 22% si piata aflata in cadere libera a determinat un numar din ce in ce mai mare de oameni sa renunte la suportarea crizei in mod pasiv si sa iasa in strada la protest.

Un comunicat oficial al Democracia real Ya anunta ieri: "Ca miscare pacifista, condamnam violenta politica exercitata impotriva cetatenilor fara drepturi si suntem solidari cu toti aceia care au fost afectati. Cerem curatarea responsabilitatilor politice pe motiv ca aceste actiuni sunt improprii unei democratii reale.
Democracia Real Ya se prezinta ca un grup al caror membri "nu va organiza si nici nu va tolera niciun tip de violenta, acte de vandalism, rasiste, homofobe sau xenofobe fata de persoane, grupuri sau asociatii. Este o miscare pacifista."

Pe 21 mai, aproximativ 85 000 de oameni au iesit in strada in intreaga tara, in timp ce unele asociatii spaniole afirma ca numarul protestatarilor ar ajunge la milioane. In aceeasi zi, sute de simpatizanti straini au participat la proteste in Londra, Amsterdam, Bruxelles, Lisabona, Milano, Budapesta, Paris, Berlin, Viena si Roma.

Ca tanar, nu pot decat sa salut actiunea tuturor celor care au inteles ca schimbarea in bine este in mainile noastre si o putem obtine (sic!) si folosindu-ne de retelele sociale.
Pana una, alta, cateva video-uri care m-au facut sa-mi dau seama ca nimic nu se compara cu o mare de oameni, frumosi, calzi, care-si cer dreptul la o viata mai buna. Nu vor nici putere, nu vor nici bani. Vor doar o viata mai buna si vor sa aiba certitudinea ca ziua de maine va fi una in care isi vor putea cladi o lume bazata pe echilibru, nu pe opresiunea creata de austeritate.
Spania:


Paris:


Berlin:


Amsterdam:


Bruxelles:

Brain.exe, program not found

de ce avem nevoie de reguli ale scrisului cand am putea pur si simplu sa scriem asa de-a-n boulea pentru ca oricum e nevoie de mai mult decat niste semne de punctuatie ca sa-nteleaga bovinetul ce vrei sa spui cand spui ca nu-i frumos sa futi axiologia oamenilor sensibili care au impresia ca inteleg tot si mai sorb cu stil o gurita de ceai tinand degetelul mic ridicat in cinstea personulitatilor care au ceva de spus si au capacitatea sa o faca expresiv si cu artificii pentru ca vezi doamne iti trebuie o facultate ca sa poti sa ce poate sa-ti introduci diploma adanc in cur cand realizezi ca nu-ti trebuie facultate iti trebuie facultati si p-alea nici sorbona nu ti le da asa ca n-ai de ce sa versi margaritari peste riduri premature ca oricum viata ne impacheteaza frumusel pe toti si ne trimite la dracu-n praznic sa ne cautam visele numa' ca au fost prea multi acolo si visele ramase disponibile sunt strambe si neatragatoare asa ca taci si sapa cu inversunare ca prostu-n minecraft pana dai de haur sau de creepi sau ce vrea organul tau sexual doar nu mai sta ca un muflon de stepa asteptand sa apuna soarele care nu-i nimic altceva decat un functionar ticait in zona in care te-a fatat doamna ma-ta pentru care de altfel am un deosebit respect sa ne-ntelegem cu toate ca nu ma simt in masura s-o umplu cu el apoi sa-i spun cat de bine si-a facut datoria fata de societate caci eu respect societatea si n-as putea sa traiesc fara ea desi m-ar tenta ca intr-o zi sa pot sa dispar din vietile tuturor fara ca nici dracu sa-si aminteasca de existenta mea si sa pot sa apar ori de cate ori vrea insert organ sexual propriu caci ma amuza sa gasesc diferentele intre inainte si dupa dar pentru noi toti exista dumnezeu si coca cola deci nu mai e nevoie sa ma mut la mine-n creier cand am ceva de spus ah dar ma doare ca peretii n-au cui face confidente deci sunt probabil cele mai frustrate obiecte personificate ever si pun pariu ca au multe de spus insa secretara asculta doar ce se aude de dincolo de ei de fapt nu asculta ca nu-i frumos ea doar le-o trage cu urechea si ma sting incet incet din lipsa de cuvinte de legatura cu care sa pot sa vars tot ce nu ma doare si n-o sa ma doara vreodata pentru ca vezi tu n-am luat si n-o sa iau nimic in serios pana nu-l vad pe jesus dand mana cu glycon si facand sex salbatic la lumina neonului aclamati puternic de masa eteroclita de corporatisti cu laminorul largit care au impresia ca e culeanu sa fii impilat ca un bou si sa platesti ca sa fii platit pentru ca esti unic dar toate au acelasi gust si n-o spun ca o traiesc o spun cu detasarea unei chivute care observa totul cu mainile-n sold si clatinand din cap a ntz-ntz multa lehamite si o urma slaba de compatimire sa va scoateti semnele de punctuatie din cap ca nu spuneti nimic am nevoie de aer.

joi, mai 05, 2011

Cum sa-ti distrugi viata

DEFINITIV. IREVERSIBIL. INCEPAND DE ACUM. Ca sa-mi tin mintea ocupata, m-am gandit extrem de serios la ce ar trebui sa faca un om ca sa-si distruga viata. O sa credeti ca sunt subtila si ca va dau un exercitiu de gandire, pentru ca adevarata provocare este sa gasiti inversul regulilor, apoi sa traiti incercand sa le respectati. Haha, nimic mai gresit. Departe de mine gandul acesta. Sa taiem, dara, cacatul si sa trecem la reguli.

1) Crezi in absolut tot ce ti-ar spune oricine. Este un fapt bine stiut ca nimeni nu minte. Deasemenea, nu exista nici macar oameni care inteleg gresit si reproduc ca atare uneori. Traim intr-o lume in care totul este exact asa cum ar trebui sa fie, adica fara cusur.

2) Compara-te in permanenta cu ceilalti. Incearca sa traiesti vietile lor, nu pe a ta. Ce rost are sa incerci sa imbunatatesti lucruri in viata ta, cand ceilalti par de o mie de ori mai buni si mai fericiti, asa cum tu n-o sa ajungi in vecii vecilor amin?

3) Refuza orice cadou pe care l-ai primi vreodata si inceteaza sa mai vorbesti cu persoana care ti-l ofera. In mod evident, este un om rau, altminteri nu ar face un lucru atat de insultator.

4) Ai un secret care implica detalii jenante? Spune-l unei singure persoane. Apoi inca uneia. Apoi organizeaza o conferinta de presa si striga-l cat poti de tare.

5) Nu cere vreodata iertare. Nimanui! Tu faci regulile, iar ei intotdeauna vor trai dupa regulile tale. Persoanele carora le-ai gresit sunt obligate sa-ti ceara iertare. De mai multe ori. In genunchi. Cu lacrimi fierbinti.

6) Oriunde ai fi, emana o lipsa totala de incredere. Nimic nu e mai atragator decat un ratat lipsit de incredere care se impiedica la fiecare pas si care rateaza orice interviu din cauza timiditatii.

7) Nu tine vreodata brichete la tine, nici macar daca esti fumator. Tigarile tale se vor aprinde in mod sigur singure. Altminteri, n-o sa traiesti, de-a lungul vietii tale, vreo situatie in care tu sau altii sa aiba nevoie de foc.

8) Indragosteste-te de vecini, colegi de scoala, colegi de munca, in orice caz, de persoane care sa te vada in cat mai multe ipostaze de-a lungul unei zile. Persoane pe care, daca ai vrea sa le expediezi, ti-ar face viata un rai. In public.

9) Nu-ti asuma responsabilitati. Pe bune, n-ai de ce. Simtul comun ne invata ca, practic, cu cat ai mai putine lucruri pe cap, cu atat esti mai liber. Daca distrugi ceva, nu ai de ce sa recunosti sau sa incerci sa repari.

10) Dezamageste un prieten. Dezamageste doi. Dezamageste-ti toti cunoscutii. Purcede si la necunoscuti. Acum repeta procedura.

11) Procrastineaza din sculare-n culcare, zilnic, de sapte ori pe saptamana. Lipsa procrastinarii poate avea efecte grave asupra sanatatii tale. Eu insami m-am confruntat cu aceasta problema, dar am rezolvat-o intr-o dimineata, cand mi-am zis ca n-are sens sa mai fac ceva, orice. De atunci incoace, traiesc doar in bratele ei si nu pot sa nu marturisesc cu maxima sinceritate ca procrastinarea iti da acea alura boema pe care nici macar un pahar de posirca ieftina cu insusi Rimbaud nu ti-ar oferi-o. Procrastinarea e cheia succesului si ar trebui probabil sa revin cu un post intreg despre asta.


12) Trimite sms-uri in loc sa-i suni pe oameni sau sa te vezi cu ei. Evita sa apari la intalniri si continua sa-i spamezi pe oamenii care te asteapta, scriind mesaje de undeva de aproape, in timp ce tu ii vezi, dar ei nu te vad. Dupa ce pleaca, da-le zeci de mesaje cu acelasi continut in care le spui ca ai fost tot timpul acolo.

Asadar, scremut-am douasprezece reguli, cate una pentru fiecare apostol, imi dau seama. Acesta este doar inceputul luptei mele impotriva asa-numitelor "valori umane". SI TU POTI CASTIGA! TRAIESTE-TI VIATA INVERS!

P.S.: Azi a fost ziua barbatilor. La multi ani, bha.
Also, aceasta melodie imi incanta auzul de vreo trei zile incoace.

luni, aprilie 18, 2011

Just don't give A fuck

Vreau sa-mi promovez glorioasa scriitura, dar ma incearca o lene crunta cand vine vorba sa mai scriu ceva. As putea sa scriu despre ce iubesc mai mult, sau despre ce urasc mai mult. In ambele cazuri ar fi prea mult de munca. De la o vreme nu mai judec pe nimeni.
Si totusi, douazeci si sase de lucruri care-mi intretin zambetul adorabil:
Vara
Luckies
Socializarea
... si de restul pana la 26, bere cat cuprinde.

joi, aprilie 14, 2011

Oh, you sad paw...


Ati observat ca o dezamagire nu vine niciodata singura? Bineinteles, nu este cazul meu. Eu n-am nicio dezamagire. Pentru ca nu am asteptari de la oameni. Pentru ca oamenii pe care-i cunosc eu ma surprind si o fac doar placut. Pentru ca n-am cunoscut inca o persoana care sa fie sub asteptarile mele. Pentru ca nu am asteptari mari.
Asteptarile mele sunt niste pitici pleonastic de mici care, daca un soarece mediu ar avea soareci in casa, s-ar ascunde in gaura si ele, si familia lor si ar putea sa-si construiasca bine-mersi si o capela, sa se roage la un dumnezeu a carui statuie ar incapea in aceeasi gaura mica-mica de soarece localizata in gaura unui soarece. Desigur, acum exagerez. Nu statuie, ci icoana, caci pentru ca din lipsa de spatiu.

Exista oameni care nu ma asculta.
Exista oameni care nu inteleg ce spun.
Exista oameni ale caror stangacii ma amuza teribil si de care profit.
Exista oameni care au impresia ca ma cunosc.
Restul e istorie.


duminică, aprilie 10, 2011

Viata are asperitati si as prefera sa nu

Exista oameni care, in tristetea lor, nu vor deloc sa inteleaga ca Eli din The Book of Eli e fucking orb. Oameni, de ce nu ma credeti? E orb, in mortii lui! "Da n-ai vazut tu cum a omorat pisica de la inceput? sau cioara de la jumatate?" Ba da, dar asta face fie filmul foarte prost si cu inadvertente, adica un film total non-realist unde orbii deseneaza smiley face cu pasta de dinti pe curul mustelor radioactive, fie Eli este, realmente, un personaj fabulos care si-a dezvoltat celelalte simturi atat de tare incat abia se mai observa ca n-are, vezi doamne (sic!), vaz.

Evident, o sa exploatam ipoteza conform careia Eli este un orb magic, un orb ne-orb care, in glaucomul, cataracta si desprinderea lui de retina, vede la departare mai bine decat vad eu la apropiere. Oare cum s-ar comporta Eli in alte situatii?

Eli ar vedea economia tarii noastre cum scade vertiginos si ar pleca retroactiv, imediat dupa '89.

Eli ar fi folosit pe post de ecograf in spitalele care nu-si permit unul. Ar fi atat de performant incat ti-ar spune sexul plodului din primele 72 de ore de sarcina.

Eli e genul de om care vede glontul venind si, in timp ce-l vede venind descalceste cine stie ce teorie a relativitatii mictionand pe Einstein de dupa colt, gatind omleta sotiei si punand ghiozdanul in spate copilului, reuseste, deloc suprinzator, sa-i schimbe traiectoria catre cel care l-a trimis, care moare astfel impuscat, spanzurat, fiert in ulei incins, explodand in flacari in acelasi timp.

Eli poate sa vada daca o zi e buna cu doua zile inainte, nu s-o cunoasca de dimineata.

Eli e singurul om care, de bine ce vede, a vazut penisul lui Lady Gaga si vaginul lui Naomi. Uneori si invers. Alteori si viceversa.

duminică, aprilie 03, 2011

Cum sa te joci frumos in Google

Nu o cunosc pe persoana care a scris asta, dar se vede treaba din continutul articolului ca este o persoana tare inteligenta. Am ramas profund fascinata de tehnicile ei de a invarti condeiul, zic, prin urmare ma gandesc ca ar fi cazul sa impart asta si cu cei trei, acum ca am aflat, cititori ai mei.

Se pare ca-mi iese productivitatea pe nas, dat fiind ca, in ultimele doua zile, practic, am trait doar in blogspot. Ce-i drept, ca sa scriu multe, trebuie sa si traiesc multe. Ma duc sa traiesc.

Cheers!

sâmbătă, aprilie 02, 2011

History of Movie Title Design

Link

A Brief History of Title Design from Ian Albinson on Vimeo.

Ce inseamna Gogaie?

Dupa mai bine de un an de absenta de pe scena blogosferei romanesti, am hotarat sa ma intorc cu freza si forte noi. Ati ghicit, mi-am schimbat samponul. Stiu ca cititorii mei(in numar de maxim doi, cu tot cu mine, probabil) mi-au dus lipsa si sunt extrem de curiosi sa afle ce satana am mai facut. Pai...
Am trecut printr-o serie de experiente initiatice, lately. Fireste, nu m-au ajutat cu nimic. Inot in acelasi obscurantism dintotdeauna. Sa purcedem, dara, a trece in revista.

Imi place Fringe. E o intreaga nebunie cu genetica si trialuri de medicamente pe oameni, cu o fatuca de la FBI care descopera din ce in ce mai multe dubiosenii, ajutata de un medic si de fiul sau. Acuma, medicul este ba senil, ba nebun, ba extrem de lucid pentru un om cand senil, cand nebun, in timp ce fiu-sau este mult prea prost pentru galagia de IQ pe care chipurile o are. Si parca Olive, blonda aia, e cam stearsa. O sa ma opresc aici, cat inca mai cred ca-mi place serialul.

In aceasta seara minunata am fost, cu ocazia unei zile absolut speciale, sa beau un ceai nefiltrat de macese. Minunatia s-a petrecut intr-un loc unde nu mai fusesem niciodata. M-a izbit crunt atmosfera de cantina, cu covor imbacsit de praf pe jos, mese asezate ca la parastasul de inmormantare. Sala mare, igrasie, aspect de camin cultural. Muzica era doar la TV, pe un post comercial. In dreapta mesei la care stateam se afla un nene foarte mare si era negru de suparare, sau din alte motive. Avea o palma mare-mare, care se intindea pe ceafa si mult din spinarea unei tanti mici si blonde , iar cealalta mana si-o incolacise intr-un mod bizar pe dupa ceafa ca sa tina telefonul la urechea opusa mainii cu care facea actiunea propriu zisa. Era o transpunere extrem de sinistra a zicatorii "te scarpini pe dupa cap", sau ceva.

Clar, o sa mai merg acolo.