Cum, ca de obicei, am probleme in a incepe ceva, o sa fiu directa. M-am angajat la firma pulii. Uite ca nu ma pot abtine de la vorbe pline de duh nici in aceasta minunata zi. Si cum spuneam, m-am angajat ca operator de sondaje. Ma duc sa vars. Revin in 5 minute.
Considerand ca au trecut 5 minute, mi-am dat seama ca faza cu interviurile/sondajele/chestionarele e un maaaare cacat. In fine, trec (altfel, foarte mandra de mine) de un interviu in care angajatoarea practic se ruga de mine sa semnez contractul. Ma cuprinde o fericire de nedescris, ies toata un zambet din biroul pulii amplasat strategic pe strada Pulii si plutesc ca o zana catre bloace, in cautare de oameni dornici sa li se aplice un chestionaras de vreo 10 pagini legat de lactate.
Din fosta mea perspectiva, toti oamenii sunt buni, sociabili, si cooperanti.
Ieri, o tanti a pus un caine pe mine. Lup. Acum lesne se intelege de ce e fosta perspectiva.
Am ajuns acasa cu doar doua chestionare aplicate si m-a apucat panica. Nu realizasem nici macar norma de pe ziua respectiva. Asa ca am luat o pauza de un cartus de tigari si am inceput sa ma gandesc la strategii, printre lacrimi. Zic, bon, nu ma mai duc imbracata ca ultima boschetara, le dau bomboane, le dau tigari, le fac de mancare, le iau copilu' de la scoala, numa' sa-mi raspunda dracului la niste intrebari si sa-mi dea un numar de telefon la care, eventual, sa si raspunda cineva cand o i-o tuna sefei mele sa ma verifice. Mda, cred ca am fumat cam mult.
Asa ca azi mi-am pus pe mine o fusta neagra, office, o camasuta alba. Mi-am pus o curea peste camasa, in jurul taliei. Mi-am pus pana si cercei. Am lasat ghiozdanul meu de toate zilele si mi-am agatat o poseta de brat. Am lasat tenisii si mi-am pus niste balerini negri. Asa, hidosenie corporatista cum eram, am plecat la vanatoare de respondenti.
Multi nu mi-au raspuns. 3 m-au injurat de morti. Aia mai ofuscati ca le-am futut dupa-amiaza cu indrazneala mea m-au injurat de mama. Un nene mi-a zis ca-s nesimtita, ca toata lumea doarme si eu sun pe la usi. O doamna mi-a zis "N-am, pleaca!", fara sa astepte sa-i spun ceva, cum ar fi ca nu vreau sa-mi dea bani. O tipa mi-a tipat din spatele usii ca nu primeste martorii lui Iehova.
Vorbesc cu sefa pe mess, ii povestesc cum lumea pune cainii pe mine si ma injura ca la usa cortului. "Dar nu lua refuzurile personal, se intampla si la case mai mari!". SA MORI TU!! Vino cu mine din usa-n usa si incaseaza cu mine injuraturile, sa vedem cum reusesti tu sa nu le iei personal, ca se pare ca eu am unele scapari! Sa te injure vreo trei oameni, al patrulea sa puna ciobanescul german pe tine (din seria "So pa ea, Pufi!"), urmatorii trei sa nu-ti raspunda si pe la parter sa gasesti o baba paranoica pe care s-o convingi ca tu de fapt nu vrei sa-i iei casa, ci sa-i pui niste intrebari despre iaurt, in pula mea!
Sper sa moara-n chinuri toti cretinii care au impresia ca, daca bate cineva la usa ta sa te intrebe ceva, o face de placere si pentru ca se plictiseste acasa.
Sper sa moara-n chinuri toti oamenii care spun ca tineretul fura, minte, injura, da babelor in cap ca sa le fure poseta. Unii oameni ajung sa faca asta tocmai pentru ca se lovesc de refuzuri peste tot. Se lovesc de usi inchise. De oameni rai si incruntati, care nu-ti dau nicio sansa, si asta de dinainte sa auda ce ai de spus.
Sper sa moara-n chinuri oamenii care se intreaba de ce criminalitatea e in continua crestere, in contextul in care tu vrei sa ai un job cinstit, sa fii corect si bun cu toata lumea, dar ajungi cu nervii la pamant, departe de toti oamenii de care ai de fapt nevoie si fara bani.
Sper sa moara-n chinuri Tudor Chirila, pseudohartistul care afirma in stanga si-n dreapta ca viata e frumoasa, ca fiecare om e special si ca poate face lumea mai buna daca citeste carti. Eu m-am lovit mult prea tare in ultimele 3 zile ca sa nu scuip o viata intreaga intre ochi pe oricine mi-ar spune asta. As vrea sa-l vad pe hartistul pulii cu cainele in piept, sub ploaia de injuraturi, fara bani de tigari, chinuindu-se pentru 10 lei pe zi pe care o sa-i primeasca dupa 45 de zile si sa-l intreb, la modul cel mai serios: "Eh, coae, ce-ar face Dostoievski acum? Ce replica inteligenta ar gasi el ca sa-i convinga pe toti meltenii astia ca tu ai ales sa nu dai in cap pe strada, ai ales sa faci o munca cinstita, in loc sa-i jefuiesti, sa-i inmoi in ulei incins, sa le sodomizezi plozii, sa le otravesti potaile?"
Mi-am dat seama ca lumea in care traiesti e un motiv indeajuns de puternic ca sa ajungi sa spanzuri si sa tai in carne vie. De trei zile nu mai sunt copil. Si doare. Si te aduce-n pragul nebuniei. Si te face sa-ti doresti tot mai tare anarhia.
Oricat de random ar suna, am descoperit Crossroads. A devenit barul meu de suflet, dupa scenele penibile din LMC. Il recomand cu caldura oricui vrea sa asculte oldies in timp ce bea o bere ieftina. Si vineri se lasa cu folk. Nu am 10 lei, pentru ca nu am bani n general. Dar ma strecor eu cumva. Sau fac rost pana atunci. See you there!
Considerand ca au trecut 5 minute, mi-am dat seama ca faza cu interviurile/sondajele/chestionarele e un maaaare cacat. In fine, trec (altfel, foarte mandra de mine) de un interviu in care angajatoarea practic se ruga de mine sa semnez contractul. Ma cuprinde o fericire de nedescris, ies toata un zambet din biroul pulii amplasat strategic pe strada Pulii si plutesc ca o zana catre bloace, in cautare de oameni dornici sa li se aplice un chestionaras de vreo 10 pagini legat de lactate.
Din fosta mea perspectiva, toti oamenii sunt buni, sociabili, si cooperanti.
Ieri, o tanti a pus un caine pe mine. Lup. Acum lesne se intelege de ce e fosta perspectiva.
Am ajuns acasa cu doar doua chestionare aplicate si m-a apucat panica. Nu realizasem nici macar norma de pe ziua respectiva. Asa ca am luat o pauza de un cartus de tigari si am inceput sa ma gandesc la strategii, printre lacrimi. Zic, bon, nu ma mai duc imbracata ca ultima boschetara, le dau bomboane, le dau tigari, le fac de mancare, le iau copilu' de la scoala, numa' sa-mi raspunda dracului la niste intrebari si sa-mi dea un numar de telefon la care, eventual, sa si raspunda cineva cand o i-o tuna sefei mele sa ma verifice. Mda, cred ca am fumat cam mult.
Asa ca azi mi-am pus pe mine o fusta neagra, office, o camasuta alba. Mi-am pus o curea peste camasa, in jurul taliei. Mi-am pus pana si cercei. Am lasat ghiozdanul meu de toate zilele si mi-am agatat o poseta de brat. Am lasat tenisii si mi-am pus niste balerini negri. Asa, hidosenie corporatista cum eram, am plecat la vanatoare de respondenti.
Multi nu mi-au raspuns. 3 m-au injurat de morti. Aia mai ofuscati ca le-am futut dupa-amiaza cu indrazneala mea m-au injurat de mama. Un nene mi-a zis ca-s nesimtita, ca toata lumea doarme si eu sun pe la usi. O doamna mi-a zis "N-am, pleaca!", fara sa astepte sa-i spun ceva, cum ar fi ca nu vreau sa-mi dea bani. O tipa mi-a tipat din spatele usii ca nu primeste martorii lui Iehova.
Vorbesc cu sefa pe mess, ii povestesc cum lumea pune cainii pe mine si ma injura ca la usa cortului. "Dar nu lua refuzurile personal, se intampla si la case mai mari!". SA MORI TU!! Vino cu mine din usa-n usa si incaseaza cu mine injuraturile, sa vedem cum reusesti tu sa nu le iei personal, ca se pare ca eu am unele scapari! Sa te injure vreo trei oameni, al patrulea sa puna ciobanescul german pe tine (din seria "So pa ea, Pufi!"), urmatorii trei sa nu-ti raspunda si pe la parter sa gasesti o baba paranoica pe care s-o convingi ca tu de fapt nu vrei sa-i iei casa, ci sa-i pui niste intrebari despre iaurt, in pula mea!
Sper sa moara-n chinuri toti cretinii care au impresia ca, daca bate cineva la usa ta sa te intrebe ceva, o face de placere si pentru ca se plictiseste acasa.
Sper sa moara-n chinuri toti oamenii care spun ca tineretul fura, minte, injura, da babelor in cap ca sa le fure poseta. Unii oameni ajung sa faca asta tocmai pentru ca se lovesc de refuzuri peste tot. Se lovesc de usi inchise. De oameni rai si incruntati, care nu-ti dau nicio sansa, si asta de dinainte sa auda ce ai de spus.
Sper sa moara-n chinuri oamenii care se intreaba de ce criminalitatea e in continua crestere, in contextul in care tu vrei sa ai un job cinstit, sa fii corect si bun cu toata lumea, dar ajungi cu nervii la pamant, departe de toti oamenii de care ai de fapt nevoie si fara bani.
Sper sa moara-n chinuri Tudor Chirila, pseudohartistul care afirma in stanga si-n dreapta ca viata e frumoasa, ca fiecare om e special si ca poate face lumea mai buna daca citeste carti. Eu m-am lovit mult prea tare in ultimele 3 zile ca sa nu scuip o viata intreaga intre ochi pe oricine mi-ar spune asta. As vrea sa-l vad pe hartistul pulii cu cainele in piept, sub ploaia de injuraturi, fara bani de tigari, chinuindu-se pentru 10 lei pe zi pe care o sa-i primeasca dupa 45 de zile si sa-l intreb, la modul cel mai serios: "Eh, coae, ce-ar face Dostoievski acum? Ce replica inteligenta ar gasi el ca sa-i convinga pe toti meltenii astia ca tu ai ales sa nu dai in cap pe strada, ai ales sa faci o munca cinstita, in loc sa-i jefuiesti, sa-i inmoi in ulei incins, sa le sodomizezi plozii, sa le otravesti potaile?"
Mi-am dat seama ca lumea in care traiesti e un motiv indeajuns de puternic ca sa ajungi sa spanzuri si sa tai in carne vie. De trei zile nu mai sunt copil. Si doare. Si te aduce-n pragul nebuniei. Si te face sa-ti doresti tot mai tare anarhia.
Oricat de random ar suna, am descoperit Crossroads. A devenit barul meu de suflet, dupa scenele penibile din LMC. Il recomand cu caldura oricui vrea sa asculte oldies in timp ce bea o bere ieftina. Si vineri se lasa cu folk. Nu am 10 lei, pentru ca nu am bani n general. Dar ma strecor eu cumva. Sau fac rost pana atunci. See you there!
