Diareea Vampirilor

Pentru ca sunt cea mai privilegiata fiinta din lumea asta, am tot timpul din lume sa fac doar ce, cand si cum vreau eu. In genialitatea mea, mi-am dedicat o parte din timpul meu pretios serialului "True Blood". Primul episod l-am vazut din greseala, cu circumspectia unui om care fuge de Twilight ca dracul de tamaie. Nu de alta, dar nu m-au pasionat niciodata filmele cu vampiri, cu atat mai mult o peltea lipicioasa in care niste adolescenti palizi joaca al dracului de prost si absolut nimic din ce se intampla nu-mi provaca macar un fior in plexul meu solar, altminteri atat de incercat in urma vizionarii altor filme.

Asadar, True Blood, un serial in care vampirii alterneaza consumul de sange sintetic cu cel uman. Au un reprezentant politic, care participa la tot felul de dezbateri televizate si incearca sa-i integreze si pe ei in societate, ca e mici, prosti si oropsiti de oameni. Altfel, o peltea soft intre protagonisti, o chelnerita care citeste, pardon, aude gandurile (inclusiv pe cele pe care nu vrea sa le auda) si un vampir fioros, sangeros, experimentat, pe nume... Bill (stiu, i se potriveste ca o manusa de cauciuc cu strasuri aplicate).

Per ansamblu, serialul are de toate. Iti hraneste setea de umor nesimit, bine infipt in replici si situatii, are scene de sex cu duiumul, are suspans pana la dumnezeu. Simtul meu critic l-a suportat atat de bine, incat inca nu-mi vine sa cred ca am reusit sa vad un film cu sugatori di sanji care sa nu-mi provoace sentimentul ca mai bine-mi dadeau mie bugetul si-mi luam bajcheti de toti banii, asta ca sa nu existe in aer sentimentul ca au fost bani cheltuiti de-a pula (stiu, fraza de neam prost, nu uitati sa respirati, muah).

Cel mai tare personaj din True Blood, Eric, un suedez full option, este jucat de un ilustru necunoscut pe nume Alex Skarsgard. Cand ma uit la Alexica Vampirica asta, inteleg de ce ador swedish death metalu', de ce-mi plac coarnele vikingilor, de ce tranzitivitatea este o proprietate generala a echilibrului termic, de ce viata are secs.

Dar n-am noroc... Zilele trecute am terminat toate episoadele si am ramas neimpacata, ca sa nu zic altceva. Ca sa mai uit un pic de Alexica si coltii lui cariati la modul sexi, ii scriu unui bun si vechi prieten: "draga gugal, seriale vampiri, entar!" . Ca sa continui pe aceeasi tema, nu de alta. Gasesc serialul asta, "Vampire Diaries", si zic muma, mi-o pus dumniezo' mana-n cap. Bai, deci blestemul lu' Alexica-masea-mica m-a ajuns! Alti adolescenti palizi, acneici, apa batuta-n piua pe aceeasi placa, dumnezeule, pic de imaginatie. Alt buget facut praf, eu in continuare fara sutele de perechi de bajcheti dorite. Si m-au cuprins spumele pocaintei, astfel incat m-am apucat sa sap, sa mai aflu cate ceva de Alexica.

Nu mica mi-a fost stupoarea sa dau de acest blog, un blog romanesc dedicat in intregime lui Alexica. Acum chiar ca nu ma mai simt singura care-l apreciaza.

Fumatul dauneaza grav insanitatii

In ultimele zile, tot aud replici de genul : "Vreau sa ma las de fumat, este o pierdere de timp (!), bani si sanatate. Vaaai, cat rau imi face ca fumez, dar vezi, nu pot sa ma las, cand nu fumez sunt nervos/nervoasa...".

Dragii mei, voi astia, care aveti impresia ca tigarile va fac rau, dar nu puteti renunta la ele, nu stiu ce e mai trist la voi, ca sunteti atat de idioti incat nu puteti sa renuntati la ceva, sau ca parintii vostri v-au facut in vremuri de restriste, cand toate prezervativele erau bine puse la pastrare pentru vremuri mai bune si alcoolul curgea suav la robinet in locul banalei ape de azi.
Daca fumatul este atat de nociv pentru sanatatea voastra, renuntati la el. INCEPAND DE ACUM. Nu spuneti ca va place sa fumati, dar ca va face rau. Pentru ca asta inseamna ca va place sa va faceti rau. Nu va mai faceti singuri rau. Veniti la mine, va bag cancerul in oase, plamani si ce mai vreti voi, direct la domiciliu, cu posibilitate de returnare in 10 zile, absolut gratuit! O sa fiu noul vostru viciu, noul vostru obicei de care vreti sa va lasati, dar, vai, nu puteti.

Daca-mi place ceva, inseamna ca acel ceva imi place pentru ca-mi aduce anumite beneficii, imi face bine, ma reprezinta, sau orice pretext dubios mai gaseste mintea mea bolnava. De acel ceva nu vreau sa ma las. Acel ceva nu-mi face rau, pentru ca daca mi-ar fi facut rau, nu m-as fi apucat de la bun inceput. Amirite?

Daca observ in timp ca un lucru pe care-l credeam benefic se dovedeste a fi exact opusul, renunt la el fara drept de apel, fara sa fac din mine o victima autodeclarata, fara sa ma comport ca o fomeie proasta cu carca rupta de sot, care nici de-a dracu nu renunta la el si nici ea nu stie de ce.

In cazul in care nu am fost indeajuns de inteligibila, va prezint o clasificare a fumatorilor, in ilustra, obiectiva si minunata mea viziune:

1.Fumatorul inrait si mandru de asta - Categorie din care recunosc (evident) cu mandrie ca fac parte. Indivizii de acest gen sunt permanent cu tigara-n bot, nu pot intreprinde nicio activitate fara sa fumeze cel putin juma' de pachet. Fumatorul inrait si mandru de asta fumeaza in timpul serviciului/scolii, mesei, actului sexual, dusului, cititului, privitului, ganditului, respiratului. Putini ajung la performanta de a fuma in timp ce fumeaza, si mai putini reusesc sa fumeze in somn si se pot numara pe degetele de la o mana cei care reusesc sa fumeze in rigor mortis.

Cum isi aprinde o tigara, ceilalti il vad brusc mai sexy, mai inteligent, mai interesant, mai profund, mai la locul si la momentul potrivit. Nici macar nu trebuie sa scoata vreun cuvant, ar chiar fi indicat sa nu, pentru ca s-ar duce dracului toata vraja si ar cadea in mizerie inainte sa termine tigara.
- Nu concepe sa numeasca fumatul "viciu". Pentru el, fumatul este calea, adevarul si viata. Individul poate folosi aceasta activitate inclusiv in scopuri de autoaparare ( de exersat stinsul tigarii in cel mai la-ndemana ochi al atacatorului, expiratul fumului inspre babele din tramvai, ambele metode dau rezultate excelente).
- Cand simte nevoia imperioasa de a maltrata sau ucide pe cineva, fumatorul inrait si mandru de asta isi aprinde o tigara. Instantaneu, fiinta agasanta se spawneaza la sute de kilometri departare, cu multa umilinta si pentru totdeauna!
- Asteapta intotdeauna mai putin la mijloacele de transport (sau cel putin asa i se pare)
- Fumatorul inrait si mandru de asta este mai frumos decat ceilalti, inteligent mult peste medie, cu un urias potential artistic, profund, are gusturi absolut fine in materie de orice. Daca nu ma credeti, intrebati-mi oglinda. O sa va confirme.
- Nu are probleme nici in viata, nici in afara ei. Cu o tigara, totul se rezolva, intr-un fel sau altul.
- Pe fumatorul inrait si mandru de asta nu-l lovesc niciodata usile rotative
- Orice fumator inrait si mandru de asta a vazut cel putin o data un inger, spre deosebire de ceilalti, care doar pretind ca l-au vazut ca sa nu se faca de ras in fata noastra.
- Daca ploua, iar fumatorul inrait si mandru de asta vrea sa-si aprinda o tigara, cerul se insenineaza instantaneu si ploaia nu reincepe pana acesta nu-si termina tigara de dinainte sa ajunga la adapost.
- Fumatorii inraiti si mandrii de asta au intotdeauna succes cand se tocmesc la piata. Deasemenea, au mai multe sanse sa gaseasca bani sau obiecte valoroase pe strada, fara sa fie revendicate ulterior.
- Hubble, Einstein, Picasso, Louis Armstrong, Maria Tanase, Oscar Wilde - fumatori inraiti si mandri de asta.

(continuarea in urmatorul post)

Caramizi la incubator. Nevroza vs. necroza

Mi-ar fi placut sa ma simt utila, sa simt ca fac ceva. Mi-ar fi placut sa pot spune lucruri serioase fara sa ma buseasca un ras prostesc a carui origine n-o s-o gasesc nici in o mie de ani. Mi-ar fi placut sa urc 4 etaje fara sa respir ca si cum as fi urcat 12. Mi-ar fi placut sa ajung zilele astea in LMC.

Mi-ar fi placut sa ajung pe la facultate. Mi-ar fi placut sa nu-mi pierd absolut fiecare job/ psuedojob. Mi-ar fi placut sa reusesc sa fac ce-mi propun. Mi-ar fi placut sa vorbesc ore intregi cu cineva despre lucruri marunte, fara sa ma plictisesc.

Mi-ar fi placut sa fie vara. Mi-ar fi placut sa nu existe oameni pe care sa-i fi pierdut pentru ca n-am vrut sa ascult si sa inteleg nimic din ce nu avea legatura cu mine. Mi-ar fi placut sa vad dincolo de mine. Mi-ar fi placut sa mint pe cineva cu toata nerusinarea de care sunt capabila.

Mi-ar fi placut sa dau un sfat util. Mi-ar fi placut sa fac un cadou potrivit cuiva, oricui. Mi-ar fi placut sa ies pe strada fara sa stiu daca si unde ma duc. Mi-ar fi placut sa-mi tai unghiile, in loc sa mi le rod. Mi-ar fi placut sa ma apuc de o carte si sa o si termin, fara sa ma duc la ultima pagina sa aflu finalul. Mi-ar fi placut sa ma uit la filme cap-coada, fara sa ma plictisesc sau sa adorm. Mi-ar fi placut sa pastrez ceva din fiecare om pe care l-am intalnit, la fel de tare cum mi-ar fi placut ca fiecare om care m-a intalnit sa pastreze ceva din mine.

Mi-ar fi placut sa-mi dau seama ce vreau cu adevarat de la oameni, inainte sa ma supar ca nu am primit.Mi-ar fi placut sa fac cuiva o surpriza, fie si una neplacuta. Mi-ar fi placut pall mall in pachet mic sau camel albastru cu filtru rosu.

Mi-ar fi placut sa fiu la locul si momentul potrivit de fiecare data. Mi-ar fi placut sa nu ranesc pe nimeni, sau cel putin sa nu constentizez asta. Mi-ar fi placut sa am puterea sa cer scuze, sau macar sa le gasesc intotdeauna pe cele mai potrivite.

Mi-ar fi placut sa-l cunosc pe Henry Miller si sa stau cu el la o silva al dracului de neagra. Mi-ar fi placut sa pot fuma in camera, pentru ca daca ies nu-l mai aud pe Buckethead in casti. Mi-ar fi placut sa existe Pelerina-care-te-face-invizibil si Ochelarii-care-vad-pelerina-care-te-face-invizibil. Mi-ar fi placut sa scriu o carte cu titlul "Responsabilitatea, dragostea mea" si sa fie autobiografie.

Mi-ar fi placut sa termin medicina, inainte sa ma termine jurnalismul.


Mi-ar fi placut sa ma teleportez, sa levitez si sa pictez in acelasi timp. Asta in timp ce port Pelerina-care-te-face-invizibil.

Woow!

I'm in the hole right now...

Rromii vor sa-si schimbe titulatura in INDIROMI

Buhahahahahahahahaaaahahaah..... In sfarsit o veste buna...
“Vrem sa ne debarasam de aceasta denumire, rrom, pentru a nu mai fi acuzati de autoritatile din Romania ca facem uz de numele tarii. Nu vrem sa mai fim noi oaia neagra, sa ni se spuna ca doar rromii fac nenorociri prin afara tarii”, a declarat Dorin Cioaba pentru NewsIn.
Nu v-ati cacat inca pe voi de ras? Urmeaza bomboana de pe coliva: Cica s-ar fi infiintat deja Asociatia Indirom si denumirea o sa fie propusa si la Strasbourg.
Ok, nu stiu daca-si mai aminteste cineva, dar acum ceva timp, aceeasi inspirata minoritate voia ca denumirea tiganilor sa fie aceea de rromani. Stai asa sa rumeg: Adica, acum o vreme, iti doreai un nume care sa faca trimitere la romani, acum iti doresti un nume cu trimitere la origini, si anume India?!
Acum, sunt doua variante:
a) tiganii vor sa-si schimbe titulatura tocmai ca sa atraga atentia asupra romanilor care fura peste hotare, si sunt convinsa ca nu-s putini care fac asta.
b) noi, romanii, suntem o natie atat de jalnica, incat nici tiganii nu mai vor sa fie asociati cu noi.

Legat de prima varianta, ar mai fi ceva de adaugat. Multi dintre tiganii care fura, bat si omoara prin strainataturi nici macar nu recunosc ca sunt tigani. Spun simplu : "Sunt roman." Asta, e de fapt, dupa parerea mea, adevarata problema. Ca multi nu-si recunosc etnia, asta ca sa nu fiu ratacioasa si sa spun ca nu si-o asuma.

Asa ca, laudabila intentia de a incerca sa reabiliteze cumva imaginea Romaniei peste hotare, dar e tardiva si nu cred ca o sa dea cine stie ce rezultate. Mi-a placut in schimb atitudinea ostila a lui Cioaba, care, chipurile, nu mai vrea ca etnia lui sa fie asociata cu romanii...
COAE, NOI NU MAI VREM SA FIM ASOCIATI CU VOI PESTE HOTARE!!! Nu noi suntem cei care v-au facut natia de rusine. Nu am facut infractiuni pe spatele niciunei natii. Romanii care au batut, furat si ucis au platit individual, au adus prejudicii natiei proprii, in niciun caz altei natii. Adica n-a venit niciun hot de-al nostru care sa zica: "Eu vin din satra, asfel incat imaginea de RRom sa fie prejudiciata peste hotare. Tot voi ati fost aia care ne-au facut natia de cacat si v-ati facut-o si pe a voastra. Asa ca nu-mi spune tu mie acum ca te deranjeaza atitudinea autoritatilor romane si vrei sa-ti schimbi titulatura, ca nu Romania ti-a facut natia de ras!

Stiu, toata lumea o sa-mi spuna ca sunt rasista. Nu este asa, cel putin asta-mi place sa cred, sau si daca as fi, n-as incerca in veci sa promovez rasismul, xenofobia si alte devieri de-astea legate de nationalism. Dar dupa ce am primit tot felul de comentarii rautacioase, dupa ce am fost furata la gara de nord si alergata pe Calea Mosilor, de am zis ca nu mai scap cu viata, sa zicem ca am o oarecare retinere fata de oamenii care apartin acestei etnii. Nu generalizez, fireste, sunt convinsa ca exista oameni educati, care au un loc de munca stabil, care au principii bine inradacinate si fac parte din etnia rroma, dar eu n-am intalnit vreunul!

Pentru toti astia care se bat cu pumnul in piept si vocifereaza ca toleranta este cheia coabitarii interrasiale si alte fraze scremute de piari constipati, imi scot palaria de ghid turistic si le recomand un traseu delicios (asta ar putea fi trecut si la categoria cum sa ajungi batuta, violata si cu banii luati dintr-un singur foc):

a) Deghizeaza-te intr-o studenta, micuta, aparent pierduta si iesi din gara de Nord. Plimba-te vreo 5 minute pe acolo, la orice ora, in absolut orice directie;
b) Plimba-te cu tramvaiul 21. O sa fie un deliciu al simturilor;
c) Daca tot esti prin zona, da o tura si prin Baicului, dar sa fie neaparat dupa ora 18. O sa-ti placa.;
d) Incearca cu incredere Calea Mosilor;
e) Toata zona Lipscani e o incantare, cu atat mai mult dupa ora 20:00;
f) IOR, un parc cu oameni foarte sociabili, care abia asteapta sa te ia, irefutabil, la pula.

Sunt convinsa ca mai sunt si alte locuri in care orice urma de toleranta fata de indiromi ramane pe urma adidasului argintiu care ti-a zdrobit fata, insa pe-astea le-am experimentat eu.
Si acum, pe final, va urez calatorie placuta! Cine termina (primul) traseul safe and sound primeste o berula faina de la mine. Cuvant!

Am ajuns rau...

Vestea buna: Azi a fost sfanta zi in care o dat Dumniezo sa mi se publice primul meu articol intr-un ziar de tiraj national, recte Gardianul.

Vestea proasta: Nu am avut bani nici macar sa-l cumpar sa-mi vad initialele la finele lui.

As vrea sa spun lucruri interesante pe care le-am trait, dar nu. Mai nou duc o viata plictisitoare, in care n-am timp nici sa dorm. De fapt, da. Mi-am amintit. Acum doua zile am facut rost de vreo 10 ron. Si m-am dus la o alimentara de prin Victoriei cu Hon, unde am luat doi carnati ardelenesti sau ceva asa si doua chifle. Apoi ne-am asezat pe o duda de beton(nu stiu exact ce era, semana cu o caramida, numa' ca era de vreo 20 de ori mai mare). Am bagat carnatii in chifle si am inceput sa crapam in noi cu spor. Am simtit cum un spirit muncitoresc ma cuprinde. In stanga mea, un worker trecea.... Un moment absolut poetic, soarele stralucea cu putere, cerul parca astepta sa se intample o minune si atunci, fix atunci.... s-a auzit:
Papusa, ceva pula la fetita?
si
Glumeam, nu s-a auzit asta. S-a auzit cum cerseam eu o tigara de la respectivul worker. Apoi am plecat la munca. De ce dracu toti meltenii fumeaza Kent 4? Alea ar trebui scoase de pe piata, nu pot fi numite tigari. Astea pot fi numite tigari, in schimb.

Comment je me suis devenue... anarchiste:)

Cum, ca de obicei, am probleme in a incepe ceva, o sa fiu directa. M-am angajat la firma pulii. Uite ca nu ma pot abtine de la vorbe pline de duh nici in aceasta minunata zi. Si cum spuneam, m-am angajat ca operator de sondaje. Ma duc sa vars. Revin in 5 minute.

Considerand ca au trecut 5 minute, mi-am dat seama ca faza cu interviurile/sondajele/chestionarele e un maaaare cacat. In fine, trec (altfel, foarte mandra de mine) de un interviu in care angajatoarea practic se ruga de mine sa semnez contractul. Ma cuprinde o fericire de nedescris, ies toata un zambet din biroul pulii amplasat strategic pe strada Pulii si plutesc ca o zana catre bloace, in cautare de oameni dornici sa li se aplice un chestionaras de vreo 10 pagini legat de lactate.

Din fosta mea perspectiva, toti oamenii sunt buni, sociabili, si cooperanti.

Ieri, o tanti a pus un caine pe mine. Lup. Acum lesne se intelege de ce e fosta perspectiva.

Am ajuns acasa cu doar doua chestionare aplicate si m-a apucat panica. Nu realizasem nici macar norma de pe ziua respectiva. Asa ca am luat o pauza de un cartus de tigari si am inceput sa ma gandesc la strategii, printre lacrimi. Zic, bon, nu ma mai duc imbracata ca ultima boschetara, le dau bomboane, le dau tigari, le fac de mancare, le iau copilu' de la scoala, numa' sa-mi raspunda dracului la niste intrebari si sa-mi dea un numar de telefon la care, eventual, sa si raspunda cineva cand o i-o tuna sefei mele sa ma verifice. Mda, cred ca am fumat cam mult.

Asa ca azi mi-am pus pe mine o fusta neagra, office, o camasuta alba. Mi-am pus o curea peste camasa, in jurul taliei. Mi-am pus pana si cercei. Am lasat ghiozdanul meu de toate zilele si mi-am agatat o poseta de brat. Am lasat tenisii si mi-am pus niste balerini negri. Asa, hidosenie corporatista cum eram, am plecat la vanatoare de respondenti.

Multi nu mi-au raspuns. 3 m-au injurat de morti. Aia mai ofuscati ca le-am futut dupa-amiaza cu indrazneala mea m-au injurat de mama. Un nene mi-a zis ca-s nesimtita, ca toata lumea doarme si eu sun pe la usi. O doamna mi-a zis "N-am, pleaca!", fara sa astepte sa-i spun ceva, cum ar fi ca nu vreau sa-mi dea bani. O tipa mi-a tipat din spatele usii ca nu primeste martorii lui Iehova.

Vorbesc cu sefa pe mess, ii povestesc cum lumea pune cainii pe mine si ma injura ca la usa cortului. "Dar nu lua refuzurile personal, se intampla si la case mai mari!". SA MORI TU!! Vino cu mine din usa-n usa si incaseaza cu mine injuraturile, sa vedem cum reusesti tu sa nu le iei personal, ca se pare ca eu am unele scapari! Sa te injure vreo trei oameni, al patrulea sa puna ciobanescul german pe tine (din seria "So pa ea, Pufi!"), urmatorii trei sa nu-ti raspunda si pe la parter sa gasesti o baba paranoica pe care s-o convingi ca tu de fapt nu vrei sa-i iei casa, ci sa-i pui niste intrebari despre iaurt, in pula mea!

Sper sa moara-n chinuri toti cretinii care au impresia ca, daca bate cineva la usa ta sa te intrebe ceva, o face de placere si pentru ca se plictiseste acasa.

Sper sa moara-n chinuri toti oamenii care spun ca tineretul fura, minte, injura, da babelor in cap ca sa le fure poseta. Unii oameni ajung sa faca asta tocmai pentru ca se lovesc de refuzuri peste tot. Se lovesc de usi inchise. De oameni rai si incruntati, care nu-ti dau nicio sansa, si asta de dinainte sa auda ce ai de spus.

Sper sa moara-n chinuri oamenii care se intreaba de ce criminalitatea e in continua crestere, in contextul in care tu vrei sa ai un job cinstit, sa fii corect si bun cu toata lumea, dar ajungi cu nervii la pamant, departe de toti oamenii de care ai de fapt nevoie si fara bani.

Sper sa moara-n chinuri Tudor Chirila, pseudohartistul care afirma in stanga si-n dreapta ca viata e frumoasa, ca fiecare om e special si ca poate face lumea mai buna daca citeste carti. Eu m-am lovit mult prea tare in ultimele 3 zile ca sa nu scuip o viata intreaga intre ochi pe oricine mi-ar spune asta. As vrea sa-l vad pe hartistul pulii cu cainele in piept, sub ploaia de injuraturi, fara bani de tigari, chinuindu-se pentru 10 lei pe zi pe care o sa-i primeasca dupa 45 de zile si sa-l intreb, la modul cel mai serios: "Eh, coae, ce-ar face Dostoievski acum? Ce replica inteligenta ar gasi el ca sa-i convinga pe toti meltenii astia ca tu ai ales sa nu dai in cap pe strada, ai ales sa faci o munca cinstita, in loc sa-i jefuiesti, sa-i inmoi in ulei incins, sa le sodomizezi plozii, sa le otravesti potaile?"

Mi-am dat seama ca lumea in care traiesti e un motiv indeajuns de puternic ca sa ajungi sa spanzuri si sa tai in carne vie. De trei zile nu mai sunt copil. Si doare. Si te aduce-n pragul nebuniei. Si te face sa-ti doresti tot mai tare anarhia.

Oricat de random ar suna, am descoperit Crossroads. A devenit barul meu de suflet, dupa scenele penibile din LMC. Il recomand cu caldura oricui vrea sa asculte oldies in timp ce bea o bere ieftina. Si vineri se lasa cu folk. Nu am 10 lei, pentru ca nu am bani n general. Dar ma strecor eu cumva. Sau fac rost pana atunci. See you there!